Visele mele

Voalul prea alb nu te prinde... 

Ai prea mult sânge de rodie în vene
iar sânii ce-ți saltă în ritmul șaretei

îl fac pe vizitiu să zâmbească viclean,
în timp ce pleznește spre crupa iepei cu biciul.

Te petrec cu privirea cum duci jurăminte,
atentă să nu mai calci cânepa udă... 

Vei fi fost și tu doar o pasăre crudă,
scăpată cumva de prin visele mele, 

închise în oale, captive-n ulcele.