La spartul târgului

No bine că se gătă și 2011. Nu că n-ar fi avut tot tacâmul, căci fuse ca la carte, dar parcă ne-am plictisit de criza asta care s-a lungit cât o zi de post, fără poantă și surpriză la final. Am avut parte de toate cele și anul s-a terminat cum se cuvine, cu fetița cățărată pe genunchii moșului, amenințându-l drăgălaș la ureche că strigă viol dacă nu-și primește păpușa vorbitoare...
Mă rog, care a avut parte, că de la o vârstă te lasă toate cele, auzul, văzul, erecția și în succesiune logică admiratoarele... Nu mai sunt nici fetițele moșului ce au fost odată, se trec mai repede sub soarele ăsta necruțător și balcanic, n-ai ce le face. Cu oricât entuziasm le-am aplauda eforturile, ambalajul sau lipsa de pudoare, ajung la un moment dat să arate toate ca Adrian Năstase văzut din profil, numai fălci pătrate și multă ambiție politică. Așa e neamul ăsta blestemat să se căptușească periodic cu eroina bărbată care ar putea să-i ceară la fel de bine moșului și o mărire de penis, să nu ducă lipsă când i se năzare să ia toată nația la măciuci și vuitoane, de la înălțimea tocurilor și funcțiilor politice.

Până la urmă prestația madamelor acestui bordel cu aspect înșelător de țară europeană este cât se poate de coerentă și similară ofertei electorale. Ceea ce începe cu decolteuri, portjartiere și cumplit pârjol, va aluneca spre surpriza de rigoare și vaca urcată la prezidiu, devenită brusc activistă cu coc, idei proaste și chiloți de tablă. Spre dimineață, inevitabil, pe masa plină de cioburi mai dansează doar un travestit și ăla neepilat în timp ce nația lovită la operație și prăvălită în poziție fetală, cu genunchii la gură și nasul la faianță, mai cerșește doar o pauză de respiro la această criză interminabilă de blenoragie politică.

Bun, acestea fiind spuse, trebuie să mai menționez doar că se zvonește despre anul ce a început că ar fi printre altele și ultimul. Da, gata, nada, niente, zero, semmi, lucrarea se va termina cu totul, se pare că am ajuns la un binemeritat sfârșit și în acest caz singurul lucru care ne va mai consola, cu siguranță, este că va muri și curva aia de capră a vecinului, mai pe șleau certitudinea faptului că o vor mierli și ei împreună cu noi, democratic, la grămadă. Păcat doar de atâtea șmenuri de succes, de curvele lor tinere și odraslele cretine, păcat de saltelele cu bani și de viloaiele cu turnulețe, mare păcat și de mașinile lor epocale din care ne-au mâncat semințe în cap pe Valea Prahovei, dar asta e, n-au scăpare ce să-i faci, se pare că până la urmă tot răul e spre bine, futu-le anafura și cristoșii lor auriți să le fut...