Aștept provincia!

Printre cărțile cu sfaturi diverse, strânse de părinții mei de-a lungul timpului, se afla una al cărei titlu mă face să zâmbesc și azi: Tăiem porcul, cum îl preparăm? Despre blestemul porcului asasin am mai scris și rămâne din păcate un subiect  mult prea actual. În cele ce urmează am să încerc să urmez sfatul prăfuitei cărți uitate-n biblioteca părinților mei, căci degeaba înjunghii porcul dacă nu știi să-l prepari. Am așteptat câteva zile până să scriu despre tulburările din piețele publice ale marilor orașe. Ca și voi, poate, am vrut să mă conving că protestatarii vor reuși să depășească pragul psihologic al minunii de trei zile...

Pentru a doua oară în istoria recentă și pentru a lua parcă în deriziune eforturile anterioare zadarnice ale diverselor partide politice, românii s-au mobilizat spontan în jurul unui străin. Asemenea ungurului Tőkés în 1989, ”arabul” Arafat a reușit în 2012 să creeze o nouă breșă în mentalitatea preponderent xenofobă a românilor. Poate că, urmând această cale, vom ajunge să considerăm până la urmă că un om poate avea dreptate și fără să se fi tras de șireturi cu Decebal sau Traian.

Caracteristica cea mai importantă a evenimentelor din aceste zile nu este, cum s-ar crede sau cum ar vrea televiziunile să credem, violența ciocnirilor nocturne dintre protestatari și jandarmi. Desigur că este mult mai rentabil pentru o televiziune aservită Puterii sau alteia prosternată întru adorarea formatului tabloid să filmeze capete și vitrine sparte, adolescenți mascați aruncând cărămizi și scutieri troznind din bastoane și gloanțe de cauciuc. Ar fi mult mai puțin rentabil să pornești echipele în teren și să faci un material de sinteză și transmisii în direct din marile orașe, acolo unde lumea scandează aceleași lucruri, dar mult mai pașnic. Motorina costă, ratingul nu justifică și în plus, alegând subiecte de pe lângă casă, mai economisim și diurnele, nu-i așa...

Puștanul cu ochiul învinețit și jandarmul cu capul spart vin în continuarea firească a știrilor cu violuri sau a telenovelelor cu amor ghebos și refren oriental. Sunt subiecte cu mult roșu și este lucru știut că în vizual roșul este cea mai plăcută culoare din punct de vedere psihologic. În plus, pentru cei interesați, aceste subiecte permit să glosăm la nesfârșit asupra circului creat în centrul capitalei prin incendierea băncuțelor din parc și vandalizarea vitrinelor unui magazin de încălțăminte, evitând in extremis să mai remarcăm că în provincie s-au mobilizat mai mulți oameni în mai multe orașe decât în decembrie 1989.

Discuția în prezent este deturnată frustrant asupra Capitalei, unde lumea a comutat și nu se mai întreabă ce a fost mai întâi, oul sau găina ci mai degrabă pare interesată de cine este Albă ca zăpada, ultrașii sau scutierii. Acesta este bineînțeles un nonsens și reprezintă o altă formă de distragere a atenției de la fondul problemei.

Desigur că se întâmplă grozăvii, dar adevărul rămâne nemișcat la mijloc și pentru fiecare jandarm cu capul spart se găsește un cetățean pașnic, snopit în bătaie pentru că a îndrăznit să filmeze cu telefonul o percheziție abuzivă tocmai în locul unde, nu-i așa, nu s-a nimerit să filmeze nicio televiziune. La fel de amuzant mi se pare și politrucul care iese la rampă fie pentru a le da voie membrilor de partid ”să se alăture manifestanților”, de parcă aceștia asta ar fi așteptat cuminți până atunci, fie pentru a da ochii peste cap că derbedei neidentificați au incendiat băncuțele și au smuls coșurile de gunoi. Păi, nea meștere, paguba pe care o fac câteva mii de copii agitați și cu burțile lipite de spate într-o noapte este fix nimic pe lângă găurile date de gașca matale de burtoși în bugetul local sau național. Dacă ăsta este prețul de plătit pentru schimbare,fie, lasă dracului băncuțele să ardă că plantăm altele. Oricum, băncuța aia specială care te așteaptă pe matale și ai tăi e adăpostită la loc sigur, la răcoare.

Oricât de spectaculoase ar deveni bătăile în Capitală, acestea riscă să eșueze în derizoriu și inutil dacă nu se vor transforma într-o grevă generală în toată țara. Greva generală și toate formele aferente de nesupunere civică sunt calea de urmat și provincia trebuie să înțeleagă că ce se întâmplă acum în Capitală e doar circ și praf în ochii noștri. De data aceasta, baza stă în voi: ardeleni, bănățeni, moldoveni sau olteni. Fraților, închideți televizoarele sau cel puțin dați sonorul mai încet. Voi știți cel mai bine cum se belește porcul: încet, frumos, atent... Cu răbdare.