România spre zero absolut

Poate că nu există prilej mai bun ca ziua națională pentru o dare de seamă. Mai ales pentru că aparențele înșeală, este esențial să ne întrebăm azi cine suntem, câți mai suntem și pentru câtă vreme mai rezistăm sub culorile acestea? Mulți consideră - și printre ei mă aflu și eu- că scroafa a dat de ceva vreme colțul în cotețul vopsit festiv, lucru greu de mascat cu defilări militare și steaguri, tricolore sau europene. Propaganda de stat și de partid poate farda șoriciul cadaveric până când țara aceasta va arăta precum un travestit dansând la Rio, dar se va ciocni inevitabil de problema mirosului de netăgăduit...

Dă-mi voie să-ți spun, prietene, că dacă ceva pute în Danemarca, atunci cu siguranță că în România trăznește de nu avem mască de gaze capabilă să oprească putoarea care ne doboară. În cele ce urmează voi încerca să punctez doar câteva dintre problemele care ne macină ca națiune și, te rog, privește-le din perspectiva corectă: România e la cota de avarie dacă un individ nu foarte ordonat sau atent, ca mine, poate înșira la prima opinteală, alandala, o asemenea colecție de năpaste.

Privesc defilarea militară, o alegorie cu muniție de război și culori de camuflaj. Capacitatea de ripostă militară a unei țări a fost esențială în secolul trecut și va rămâne, din nefericire, importantă și în secolul acesta. De o importanță similară este și învățământul de stat, obligat să fie cât mai eficient, accesibil și cuprinzător. Și ce am făcut noi cu acest învățământ? Am înfometat profesorii în fața cărora nimeni nu se va mai descoperi, salutându-i cu respect interbelic, pe stradă. Am transformat puținele școli înalte care le avem în fabrici ce vomită idioți cu diplomă, gata rebutați. L-am scos pe Darwin din școli, înlocuind maimuțăreala comunistă cu gunoi ortodox de factură medievală. Șobolănimea ortodoxă a invadat școlile noastre în râsu-plânsul libertății de exprimare și de conștiință.

Stop joc. Acum imaginați-vă o defilare similară celei mai sus amintite, doar că în locul savanților, profesorilor și a altor minți luminate care ar trebui să ne sugereze că națiunea va fi la adăpost și siguranță și în viitor, pe sub Arcul de Triumf vor trece popi bărboși molfăind blesteme, superstiții și acatiste, cu prapuri în loc de flamură și limuzine de lux în loc de car de luptă. Națiunea va rezista ca la Posada, asediată din punct de vedere științific, baricadată mental în Catedrala Neamului de unde vom blestema occidentul ca ultimii mohicani ortodocși ai lumii civilizate. Țară dragă, ți-au pus cruce...

Privesc bătaia de joc financiară în care ne scufundăm de câteva decenii. Tunuri financiare, poduri decontate de câteva ori, săli de sport construite în comune părăsite, trotuar rulant, stații de tramvai de milioane de euro și, cireașa de pe tortul de mămăligă, telegondola bucureșteană care va costa pe hârtie 20 de milioane de euro și cu certitudine mult mai mult în realitate. Aceasta este țara în care construim câteva biserici la fiecare spital desființat, țara în care zeci de mii de oameni sunt aruncați în șomaj sau primesc salarii și pensii de batjocură în timp ce sereleul bisericii ortodoxe este mai presus de lege și de bunul simț și nu plătește niciun fel de impozite. Biserica ortodoxă română, decăzută de la dreapta regelui la sula securistului, este stat în stat și în loc de socoteală, dă ochii peste cap și emite pretenții.

Țară de poveste, în care statul pierde dintr-o trăsătură de condei și impotența mentală a unor înalți funcționari câteva miliarde de euro, dar vine președintele călare pe un cal alb și aruncă precum în basme  râșnița RMGC în urmă, ghidușie care va măcina de banii ăia doi trei munți, umplându-ne de admirație și cianură... De faza cu pieptănul din care răsăreau păduri nici nu mai pomenesc, căci ce n-a rașchetat boierimea și grofimea provincială, au cumpărat alții de pe afară, de acum și cucul cântă șalom-șalom și ursu cere adeverință de kușer de la rabin dacă vrea să presteze la mure.

Când îți mai flutură câte o curvă de politician un proiect aiuristic de câteva zeci de milioane de euro pe la nas, trimite-l la origine, dar nu înainte să facă un ocol pe la spitalul oncologic de la Fundeni, unde personalul medical suferă de depresie și nu mai prididesc să tragă semnalul de alarmă. Din 2007 rata îmbolnăvirilor de cancer crește cu 10% pe an! Sper din suflet ca, în ritmul acesta, telegondola de 20 de milioane de euro să nu fie nevoită în câțiva ani să survoleze și Cimitirul Neamului, la concurență cu chifla arhitecturală a Cășii boborului, învecinată cu Mântuiala Neamului.

Cât vom mai putea încasa această pensie subțire, proptind decedatul fardat la fereastră? Poștașul deja bănuiește ceva căci de la o vreme duce batista la nas și nici nu mai intră în curte, să-și ceară șpaga și să-și bea palinca ci  lasă mălaiul la poartă și fuge ca apucatul, făcându-și cruci dese, de factură ortodoxă... Vorba aia, la mortu' lăudat nu te mai duci cu sacul.