Un păcat de două tone

”Ce am făcut, Doamne, ce am făcut, sunt terminat!...Regret enorm! Dacă aş putea da timpul înapoi"

Vedeta de televiziune Huidu taie linia continuă, intră pe contrasens și aroganța de două tone în care se află el și familia lui se ciocnește frontal de o caricatură de autoturism în care își pierd viața pe loc doi oameni iar al treilea ajunge în stare critică și moare la spital. Ironia sorții face ca exact pe același tronson rutier vedeta să mai fi fost pedepsită cu ani în urmă, pentru același gen de abatere dar care nu s-a soldat la vremea aceea cu victime. Să mai spui că nu crezi în semne...

Intenționat nu am scris până acum despre asta, din mai multe motive. În primul rând, accidente au mai fost în România, mai mult sau mai puțin urâte. Să depășești numărul obligatoriu de articole și dări de seamă despre un asemenea caz urât este mai mult decât greșit, este dăunător. Să scrii mai mult de două articole despre asta, respectiv știrea despre accident și cea despre soluționarea sa juridică, înseamnă să te prefaci că nu vezi sau înțelegi că România este o băbuță dată cu creierii de caldarâm și strivită zilnic pe interzis de mașinile de peste două tone ale tuturor neaveniților care își permit să cheltuie pe un bolid de lux cât nu câștigă o familie de români obișnuiți într-o viață de om.

Întrebările retorice despre eficiența Justiției în acest caz mi se par cel puțin ridicole. S-a schimbat ceva în România de când onor poliția rutieră muta zebra ca să facă scăpată beizadeaua de manelist care a omorât și copilul în burta mamei? Sau de când nevasta de politruc a pulverizat o familie întreagă tot pe contrasens, fără ca legea să-i clintească măcar un bigudiu din păr pentru asta? Sau de când pușcașul marin Cristopher Robert Van Goether a scăpat nevătămat, numai și numai pentru că noi am fost lași din punct de vedere politic iar el a avut cetățenia potrivită? L-a mai întrebat cineva de sănătate pe ziaristul Cornel Nistorescu care și-a întors bolidul peste un spațiu verde și încă doi motociliști care se încumetau și ei să-și vadă de drum exact pe acolo? Mai ține minte cineva biata studentă care a murit nevinovată pe trecerea de pietoni cu polițistul și corporatista neatentă alături? A fost cineva pedepsit? Urmează să fie cineva pedepsit pentru toate acestea?

Nu?! Păi dacă nu s-a schimbat nimic, vă întreb cu sinceră nedumerire, de ce s-ar întâmpla altceva în cazul lui Șerban Huidu? Pentru că a câștigat niște bani frumoși râzând într-o emisiune obosită despre alte vedete închipuite din pitoreasca noastră țară? Încă nu v-ați convins, din aceste cazuri și din altele pe care nici nu le mai menționăm, că Justiția română nu este oarbă, ci de-a dreptul șașie? Proasta asta cu balanța, să nu vrei și te face scăpat. Aproape că am putea face un ban cinstit din asta, uite, turism judiciar de pildă. Dacă în alte țări te duci să-ți repari un beteșug, la nas sau la dinți, în România ai putea să vii să-ți tratezi un accident cu victime care oriunde altundeva în lume ți-ar aranja rocada din prim plan de televiziune în plan secund cu gratii.

În al doilea rând, mai ales în această situație, când protagonist este unul din -fie-mi permis- puținii oameni normali din România, mi se pare de importanță egală și reacția de după, care în cazul altora a lipsit cu desăvârșire sau a fost lamentabilă. Morții cu morții și vii cu vii, nu-i așa, căci după ce au scăpat basma curată, sau mă rog, suspendată, toți acești ”neatenți” și-au văzut de viață și de conturi. Din acest punct de vedere, totul e clar, dar vă spun cu părere de rău că Huidu va fi excepția care confirmă regula. În peste douăzeci de ani de democrație originală am prins multe, dar mărturisesc că întâlnesc pentru prima oară un român cu bani care pare să-și dea seama ce a făcut, cu atât mai puțin să-l văd prăbușit și disperat. Vă dau în scris că starul de televiziune Șerban Huidu va fi singurul pedepsit în România și că va plăti cu vârf și îndesat greșeala comisă. Se pare că judecătorul Șerban Huidu nu știe nici să uite, nici să ierte. În dreptul roman există un principiu imuabil: non bis in indem, să nu fii pedepsit de două ori pentru aceeași vină. Mare păcat pentru Șerban, timpul nu poate fi dat înapoi, iar cele mai grele pedepse sunt cele pe care ni le dăm noi înșine, în fiecare zi... Autoflagelarea habar nu are de dreptul roman.