Cumplit meșteșug de tâmpenie

Unul din cele mai vexante îndemnuri ale copilăriei mele a fost gluma uzuală cu care eram trimiși la plimbare când ceream cine știe ce: Nesze semmi, fogd meg jól ! În traducere liberă și cu detașarea pe care numai trecerea timpului ți-o poate da, asta ar suna cam așa: ia tu praful de pe tobă, dar vezi să nu-l împrăștii...

Pe vremea aceea singurul semn al revoluției tehnologice ce urma să vie era ceasul electronic cu 14 melodii și niciun geniu n-ar fi putut intui câți bani se vor putea cândva stoarce din poanta asta acidă. Azi ar putea fi considerată cu siguranță motto-ul oricărui manual de marketing și publicitate.

După ce au scăpat de boala copilăriei care i-a tentat prin anii '70-80 să îți ofere tehnologie pentru o viață, băieții deștepți din toate firmele s-au specializat în prezent pe iluzia că îți vând ceva când, de fapt, tot ce se întâmplă cu adevărat este că mâna lor se înfige până la cot în buzunarul tău.

Mă amuză și azi privirea febrilă și nervozitatea abea stăpânită a prietenului care tocmai aflase de oferta unei mari firme producătoare de automobile. Pentru prima oară, la vremea aceea, primeai 5 ani de garanție la cumpărarea unei mașini. Hardughia care consuma cât un tractor la prașilă avea niște costuri de întreținere ieșite din comun, mi-a comunicat mai târziu amicul dezumflat. Aflase între timp că pentru a beneficia de cei 5 ani miraculoși de garanție, condiția obligatorie era să-și facă reviziile periodice numai la firma producătoare. Care, ca din întâmplare, nu-i așa, avea cele mai costisitoare revizii de pe piață.

Mai aproape de zilele noastre, un mare retailer online îți oferă iarăși inimaginabilul, frumos ambalat și livrat la ușa ta. Jucăria care inițial a fost gândită pentru a citi cărți în format electronic, oferă spre surpriza tuturor acces gratis online prin aproape orice rețea de telefonie mobilă din lume. Da, numai că pentru a accesa orice link din pagină, trebuie să deplasezi cursorul apăsând pe un blestemat de buton cam de douăzeci de ori. Retro style, conceptul internetului la manivelă iese la iveală și mai bine când, mai târziu, o versiune a jucăriei dotată cu ecran tactil va limita accesul la navigare doar pe conexiunea wireless.

O altă mare companie a brodat genial povestea cu hainele împăratului. Vrea onoratul public design? Dă-le fix praful de pe tobă și dacă nu-i convingi, zăpăcește-i. Se poate vinde un dreptunghi de plastic sau de tablă polișată, dotat cu un singur buton, ca de lift? E minimalism pur, bre! Și uite așa de vreo două decenii toată lumea se bulucește să cumpere marfa lipsită de orice design, iar companiile concurente își scrântesc gleznele încercând să copieze schița unui design superb, dar care lipsește cu desăvârșire. Degeaba interfața are lacune, bateria nu poate fi schimbată, softul e greoi spre bloatware, limitările din sistem sunt de-a dreptul ofensatoare la adresa cumpărătorului și produsul a fost lansat cu erori de fabricație... Capete pătrate se încăpățânează să cumpere costisitoarele dreptunghiuri frumos polișate, cu un singur buton. Nimeni nu îndrăznește să spună că împăratul domnește în cucul gol.

Și peste toate astea, cade ca o lespede de mormânt îndemnul letal de marketing: reinventează produsul. Pentru cine nu și-a exersat în ultima vreme fantezia, asta este ca o caramea cu îndulcitori pe care, după ce-ai plimbat-o între gingii o vreme, o împachetezi frumos într-un alt ambalaj și o dai de nouă, cerând la schimb o mică bonificație pentru că, nu-i așa, oferi o versiune îmbunătățită și research & development costă.