joi, septembrie 01, 2011
Urăsc deci exist
Urăsc mai ales spitalele. Le-am învățat pe de rost toate problemele, de la portarul care întinde mâna ca să te lase să intri, până la doctorul care întinde și el mâna ca să te facă în stare să mai și ieși. Doar să închid ochii și revăd faianța ieftină, pusă alandala, simt în nări mirosul fetid și mă cuprinde aceeași deznădejde, da prostule, ai nimerit-o și de data asta, ești iar în valea morții unde numai păsările de pradă se mai simt bine, plescăind dizgrațioase din șlapii de plastic pe holuri. Dermatologia e la parter și la unu în timp ce cardiologia e la etajul doi, lift nu există iar brancardierul lipsit de brancardă îți propune flegmatic să-ți duci bolnavul ca la groapa cu furnici, preț de două etaje.
Vino mamă, încet, nu ne grăbim. Te-ai scremut să m-aduci pe lume, o să mă screm și eu să te scot din ea.
Așa ne trebuie, neam de nătărăi care n-am fost în stare nicicând să învățăm a trage cu pușca.
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)

0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu